Concert Micul Paris in Damage Club

marți, 9 martie 2010

FOLK SAU ROCK ? ACEASTA-I INTREBAREA...

Am fost acuzat de nenumarate ori ca desi sunt rocker, cant folk sau ca am tradat folkul abordand un stil mai rock, in functie de de gustul celui in cauza, unii stramband din nas cand auzeau de un concert folk... ( ma plictisesc, frate, nici un distors numai tanguieli, nu vin) , altii spunandu-mi resemnati ca nu asa vom promova folkul, modificand trasaturile lui esentiale, clasice cu care "Flacara" s-a mentinut atat de mult timp pe scena. ( mai lasa-l dracului de rock, ce legatura are ? )dar putini s-au abtinut sa lipeasca etichete pe unul sau altul din genurile mentionate.
Cineva imi spunea odata de o trupa care frecventeaza cluburile de folk din Bucuresti ca nu are ce cauta acolo pt ca ei canta jazz... Pe bune? Chiar canta jazz ? Mie nu mi se pare, poate ca au acorduri si abordari de ritm tangentiale cu jazzul dar nu canta jazz... sau canta !?! Cine poate spune ?!
Chiar e nevoie sa-i catalogam ? Nu e mai simplu sa-i ascultam si sa decidem daca ne plac sau nu ?
Aud tot timpul fel de fel de definitii, unele mai idioate decat altele, cum ca folkul este poezie cantata la chitara, sau ca rockul fara distors e pop nu rock, de parca cineva e in stare sa spuna ca un text de cantec nu e poezie ci simplu text..
De ce spun asta ?
Pentru ca am prieteni care s-au lovit in festivaluri de obtuzi care nu i-au lasat sa cante sau nu i-au premiat pentru ca nu erau suficient de folk...
Pentru ca am fost acuzati, cei din Micul Paris, ca suntem coveristi si nu meritam sa urcam pe scena daca nu suntem in stare sa compunem propriile piese...pai compunem, am compus, am avut un recital in care am avut numai doua coveruri dar de ce trebuie sa cantam numai ce compunem, sa nu cantam si altceva ? Cine spune ca nu e "deontologic " ?
Si, in ultimul rand, pentru ca, majoritatea celor care vin la concertele Karma ( trupa de folk, nu?) asculta rock de le sar capacele, ei nu au asemenea probleme de etica sau estetica, asculta orice le place si de-aia sunt mandru de ei si-mi face placere sa-i vad in fata scenei concert de concert.
Si pentru ca nimic nu e mai frumos decat un "Smock on the water" ascultat dupa ce ultimele acorduri de la "Tristeti provinciale" s-au stins...
Nu-i asa ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu